duminică, 11 octombrie 2009

Să fie bine ca să nu ne(le) fie rău

Muncim. Agonisim cât putem și ne calculăm cu strictețe bugetul pe zilele care se încăpățânează să ceară fără îndestulare mai mult, mereu mai mult din sacul fără fund al nevoii de a trăi. Mai facem câte un împrumut la bancă și câteva credite pe care să le plătim de-acum în 4, 5, 10 ani de trudă nevolnică. Asta facem noi.
Ce fac ei? Trăiesc bine. N-au lipsuri, nici nevoie de împrumuturi sau credite, nici grija zilei de mâine, atunci când mâine nu sunt alegeri.
Dacă ne mai gândim din când în când cum ar fi să fie bine, ne imaginăm cum ar fi să nu ne fie rău. Nu e o redundanță să spui "să fie bine ca să nu fie rau", ci o raportare la realitate. Singurul nostru reper în construirea unei imagini a binelui este situația actuală neajunsurile vietii pe care o trăim, vicisitudini ce nu se curmă prin vot uninominal, parlament unicameral sau băi de mulțime. O variantă sinonimă ar fi "să ne fie nouă așa cum le este lor ca să nu le fie lor așa cum ne este nouă". Simplificând, ajungem la formula "să ne fie nouă bine ca să nu le fie lor rău". Iată cum, prin înlocuiri multiple, nealterând esența, am ajuns la o variantă a expresiei care reflecta o altă fațetă a realității, validă și de dorit. E-adevarat, nu-i bine să-i vrei raul altuia, dar premisa de la care am pornit, și anume "să ne fie bine ca să nu ne fie rau" este un truism si un bine comun, universal valabil. Am demonstrat, asadar, ca procedeul este corect. Nu rămâne, atunci, decât să trăim bine, așa cum suntem îndemnați de cinci ani încoace. Altfel spus: să fie bine ca să nu le fie rău.