My kind of advertising

Libertatea de exprimare este cel mai important aspect al unei societati democratice. Insa ce se intampla atunci cand oamenii care traiesc in acest regim nu stiu cum sa se foloseasca de acest drept al lor, garantat prin constitutie? Se intampla ceea ce probabil observam cu totii (ma refer, desigur, la cei interesati sa observe): o harababura de oameni fara principii, fara dorinta de a reusi prin propriile puteri, lipsiti de idealuri. Si asta pentru ca multi dintre noi (cetatenii Romaniei) avem parte de o educatie subreda. Cui ii este de folos un generator de particule, daca nu i se cunoaste utilitatea, sau o nava spatiala, daca nu avem nici un interes in explorarea universului? Democratia pare a fi pentru noi un generator de particule, pus, insa, in mainile unor oameni lipsiti de notiunile de baza ale fizicii si chimiei. Generalizand, democratia este asemenea unei masinarii scumpe si moderne, un deziderat tocmai pentru cum se infatiseaza si ceea ce promite, insa mult prea complexa pentru a ne putea folosi de beneficiile ei. Cu alte cuvinte, ne depaseste capacitatea de intelegere si asta pentru ca ne lipseste o minte deschisa. E usor, astfel, de observant ca fara educatie, libertatea de exprimare nu valoreaza nimic, iar democratia se transforma in prilej pentru furt, inselatorie, nesimtire si lipsa de scrupule.

Sunt de parere ca publicitatea ar trebui sa-si asume rolul de a educa publicul caruia i se adreseaza, astfel incat libertatea de exprimare sa poata deveni o unealta pentru fiecare dintre cei care isi doresc un viitor mai bun pentru aceasta tara. Acest rol poate fi asumat cu usurinta prin calitatea serviciilor pe care publicitatea le ofera. Banii nu ar trebui sa mai reprezinte principala motivatie pentru aceasta activitate. Publicitatea trebuie facuta de dragul de a face publicitate. Cu pasiune si dedicare. Nu e de prisos de amintit ca acelasi lucru il spunea si Leo Burnett acum multi ani in urma, dezaproband intr-unul dintre discursurile sale publicitatea facuta strict pentru bani: “(..) let me tell you when I might demand that you take my name off the door. That will be the day when you spend more time trying to make money and less time making advertising – our kind of advertising. “

Si acum, pentru ca m-am indepartat putin de la subiectul de la care am pornit, as vrea sa ma intorc la libertatea de exprimare. Spuneam ca este esential ca intr-o societate democratica sa ai capacitatea de a-ti forma o opinie fondata pe principii, iar acestea sa fie fundamentate, la randul lor, pe cunostinte dobandite in prealabil. Este nevoie ca aceasta opinie sa poata lua nastere individual, fara influente externe, pentru a se evita asimilarea preconceptiilor. Este, deci, nevoie de educatie. Un om cu un bagaj de cunostinte solid va sti sa cearna opiniile exterioare, sa le aprobe sau sa le dezaprobe, sa le sustina sau sa le respinga. De astfel de oameni avem nevoie. Iar publicitatea poate contribui la formarea lor. Cum? Prin activitatea sa zilnica, printr-o publicitate care sa isi gaseasca mereu resurse motivationale in pasiunea oamenilor care lucreaza in acest domeniu, precum si printr-o implicare mai mare in campanii de responsabilizare sociala. Cred ca publicitatea ar trebui sa ia in serios rolul de a-si educa publicul, deoarece tot ceea ce ajunge in mass-media ne influenteaza in mod nemijlocit pe fiecare dintre noi.

De aici a pornit ideea unui portofoliu compus din idei pentru campanii care sa-mi sustina punctul de vedere. Un portofoliu care sa vorbeasca mai bine despre felul in care vad eu publicitatea si cum cred ca ar trebui sa arate. Si pentru ca educatia este un mare minus in Romania, as dori sa incep portofoliul printr-o campanie de responsabilizare sociala, care sa incurajeze tanara generatie sa pretuiasca anii de scoala si sa-i fructifice, intrucat libertatea intelectuala este adevarata si singura libertate de care ne putem bucura.

Voi reveni cu prezentarea campaniei in urmatorul post.

23 de primaveri fara o zi la apus

Un arbore de mango la rasarit. :)

Admiratie

Un om si-a dedicat toata viata publicitatii. La finele carierei sale se declara multumit de aceasta alegere, chiar daca pe parcurs au fost facute anumite sacrificii. In astfel de situatii, insa, viata pare sa decida pentru tine si nu tu pentru viata ta. Copilaria ramane amintirea unui timp petrecut muncind pentru o calatorie pe care umeaza sa o sfarsesti cu parul carunt. Si asta pentru ca oamenii exceptionali cunosc cea mai mare bucurie in meseria pentru care s-au nascut. M-a impresionat dedicarea si tenacitatea lui si mi-a castigat simpatia prin dragostea pentru natura si lucrurile simple.

Omul este Claude C. Hopkins. Destainuirea o face in "Viata mea in publicitate & publicitate stiintifica".

Un motiv pentru a face publicitate

Nu sunt multe reclamele care sa ma impiedice sa-mi dezlipesc privirea de pe ecran chiar si dupa a 100-a vizionare, insa cea despre care am sa vorbesc acum este cu siguranta una dintre ele. A fost premiata cu aur in cadrul festivalului de la Cannes, editia 2006, insa acesta este cel mai putin important aspect in seria motivelor pentru care m-a cucerit. Mesajul este comunicat intr-un mod simplu, direct si concis, asta nealterand cu nimic povestea construita in jurul lui, ci mai degraba concluzionand, cu cea mai mare economie de cuvinte, ceea ce imaginea crease deja: universul Sony Bravia. Pentru o referire directa la reclama cu pricina, clipul e-aici:



Ce imi place la acest clip? Totul. De la idee pana la fiecare detaliu al executiei. Este o reclama care dovedeste ca o reprezentare creativa nu trebuie sa fie catalogata automat drept nesabuita, asa cum se intampla in unele cazuri. Intr-adevar, inteleg motivele unor retineri in privinta creativului din reclame, deoarece, de multe ori, dorinta de a face spectacol intrece necesitatea transmiterii unui mesaj clar, insa in cazul Sony Bravia nu poate fi vorba despre asa ceva. Atat sloganul cat si imaginea si muzica lucreaza impreuna pentru a contura un singur beneficiu - “Colour like no other”. Mesajul este comunicat intr-un mod simplu, tocmai pentru a ajunge cat mai usor la public. Creativul intervine abia la partea de imagine, de punere in scena a unui slogan care reuseste sa exprime esentialul beneficiilor Sony Bravia.

Revenind la faptul ca mi se pare o reclama buna din orice unghi ai privi, as vrea sa ma opresc putin si asupra muzicii alese. Cu totii avem reclame pe care le indragim. Motivele sunt diverse. Putem observa, totusi, ca cele care au pe fundal o melodie atractiva reusesc sa stabileasca mult mai usor o legatura cu publicul sau. Dezavantajul in aceste situatii este ca de multe ori uitam produsul la care se face reclama, sau daca nu uitam, apreciem acel spot doar pentru coloana sonora, mesajul reclamei intrand in umbra. Clipul “Bouncy balls” face, insa, exceptie de la aceasta prejudecata. Cu atat mai mult cu cat versurile melodiei lui Jose Gonzalez, puse in contextul reclamei, par sa fie scrise pentru acest spot:

“One night of magic rush
the start a simple touch
one night to push and scream
and then relief
ten days of perfect tunes
the colors red and blue
we had a promise made
we were in love
to call for hands of above
to lean on
wouldn’t be good enough for me,
no to call for hands of above
to lean on
wouldn’t be good enough.”

In ce priveste ideea acestui clip, mi se pare ingenios modul in care au redat mesajul “Colour like no other”. Ploaia de mingi colorate creeaza un scenariu jovial, plin de miscare. Au reusit sa dea viata culorilor. Iar ceea ce ma surprinde este ca nu mi s-a parut deloc nefireasca acea avalansa de mingi pe strazile pustii din clip, desi situatia nu este nicidecum una comuna.