The Truman Show

L-am revazut azi si e la fel de actual acum ca si atunci cand a aparut, adica in '98, sau cand l-am vazut eu prima oara, adica prin 2005 . Un film care te pune pe ganduri prin punctele sensibile pe care le atinge, dar care te cucereste prin credibilitatea scenariului si a jocului actorilor.

O realitate pe care fie o acceptam, fie ne prefacem ca nu o vedem. Despre asta vorbeste filmul. Mai exact, este exploatat viciul omului de a pune sub microscop viata semenilor sai, precum si facilitatea cu care se renunta la o poveste, pana nu de mult savuroasa, pentru simplul fapt ca nu se mai afla in lumina reflectoarelor. Aceasta observatie asupra comportamentului uman a reusit sa aduca bani frumosi producatorilor de show-uri tv si nu numai. Asa a aparut Big Brother si tot asa au aparut tabloidele. Exemple mai sunt. Interesant, insa, este pana unde se poate ajunge din dorinta de a hrani curiozitatea umana si buzunarul, la fel de uman. O varianta de raspuns ne ofera "The Truman Show". Extrema sau nu, ramane de vazut. De Oscar sau nu, nici nu conteaza. E un film care merita vizionat pentru subiectul pe care-l abordeaza si pentru iscusinta cu care reuseste sa puna in valoare absurditatea unui scenariu vecin cu realitatea. Singurul neajuns este tristetea constientizarii propriei libertati, nu cu mult diferita de cea a personajului principal.

Ce ne ascundeti? Daca ne ascundeti ceva.

La asa intrebare de jurnalist deontolog, asa mirare de om parerolog. Mi-a fost dat, sambata seara, sa vizionez o emisiune in direct de la centrala nucleara de la Cernavoda. Motivul meu: lipsa de oferte a grilei de programe. Motivul lor: dezvaluirea presupuselor tenebroase secrete ale celor care se ocupa de managementul si buna functionare a centralei. Ok. Pana aici toate bune si interesante. Cel putin asta inteleg ca au vrut sa faca cei de la antene. Sa ia adevarul de gat si sa-l scuture pana iese minciuna. Nobil, as putea spune. Daca ar fi avut intai o pista de la care sa porneasca. Si nu doar nenorocirea din Japonia drept exemplu de evitat. Toate intrebarile pe care le-au formulat s-au bazat pe comparatii intre centrala noastra si centrala japonezilor. Lucru care nu m-a deranjat. Ce m-a deranjat, insa, a fost modul stupid in care au formulat intrebarile. Se vedea ca nu au nici cea mai vaga idee despre cum se administreaza o centrala nucleara (nu spun ca trebuiau sa stie din cultura lor generala, dar se puteau documenta inainte) si asta pentru ca nici nu au insistat asupra explicatiilor tehnice primite, insa cautau sa acuze cu orice pret. Ce m-a dat gata, insa, a fost intrebarea: "Ce ne ascundeti?" completata savuros de "Daca ne ascundeti ceva." Reactia imediata a fost: =))))))))))))))). Urmata de :)))))))))). Daca a existat vreun moment de dubiu in ce priveste lipsa lor de informatii, acesta a fost spulberat in momentul adresarii acelei intrebari. Cum poti sa intrebi asa ceva si sa te astepti nu doar sa nu ti se rada in fata, ci mai mult, chiar la un raspuns? Daca esti jurnalist deontolog si ai aflat de la nu stiu ce sursa ca s-ar intampla lucruri necurate pe nu stiu unde, dar informatia nu e sigura, ce poti sa faci e sa-l determini pe ala cu musca pe caciula sa marturiseasca. Dar asta, in niciun caz, intrebandu-l "Ce ne ascundeti?". Il poti face sa se dea de gol, daca pui intrebarile potrivite si daca stii, intr-adevar, ca e o buba pe undeva.

Recunosc, dupa intrebarea asta, nu am mai avut rabdare sa urmaresc emisiunea pana la sfarsit. Dar ma indoiesc de faptul ca au dat in vileg ceva sau pe cineva. A fost, mai degraba, o dorinta orbeasca de audienta si un "exclusiv" fortat pana in panzele albe.