Nestapanind nimic si-avand totusi intregul,
nefericiti suntem si muti in nestatornicie.
Cuvintele nu-s ale noastre si nici macar regretul,
caci suntem treji pentru-a simti si-a nu-ntelege nici o mie
din milioanele de mii de ganduri ce ne rapesc pentr-o secunda
dintr-un real incremenit in vesnica-i rutina.
Si totusi, fara ca lumina sa patrunda,
chiar nestiind ca ce vedem e-ntr-adevar lumina,
simtim ca frumusetea e aievea si-a noastra nu-i, ci-i pentru noi.
Doar astfel sti-vom fericirea spre care alergam adesea-n doi.
marți, 24 mai 2011
duminică, 15 mai 2011
luni, 9 mai 2011
Rușine, rușine Victor Socaciu!
Limba noastră-i o comoară, terfeli-vom alte limbi, ca româna să nu piară! De ce m-am avântat să sluțesc versurile lui Alexei Mateevici? Simplu: ca să fie de actualitate. Și în acord cu propunerea legislativă a lui Victor Socaciu de a dubla producțiile străine care apar la tv. Asta ar însemna că de-acum, fie el film american, german, francez, italian, englez, japonez, singura limbă pe care o vom mai auzi va fi româna. Bună judecată, bună de facut ochii mari și țuguiat buzele pentru articularea unor expresii autentic românești, ale căror traducere ar pereclita esența mesajului ;) . Expresii din registrul poeziilor de stradă și al "limbajului de cartier", consacrat pentru impresionanta forță de evocare a realităților românești.
Motivul oficial (adică cel făcut public, nu cel real) al acestei propuneri de dublare a filmelor ar fi cică acela de a stopa avalanșa de americanisme și neologisme și alinierea cu alte țări precum Franța, Germania, Spania, etc. care au introdusa deja aceasta lege. Deci dacă e vorba de copiat, copiem întotdeauna ce-i mai rău.
Cea mai buna replică la această propunere ineptă, ca să nu spun altfel, a dat-o Cristian Tudor Popescu, așa că subscriu adevărului grăit de dânsul: „Limba română o distrug deputaţii şi senatorii aproape de fiecare dată când deschid gura, nu subtitrările filmelor. Ei ar trebui dublaţi din română în română".
Motivul oficial (adică cel făcut public, nu cel real) al acestei propuneri de dublare a filmelor ar fi cică acela de a stopa avalanșa de americanisme și neologisme și alinierea cu alte țări precum Franța, Germania, Spania, etc. care au introdusa deja aceasta lege. Deci dacă e vorba de copiat, copiem întotdeauna ce-i mai rău.
Cea mai buna replică la această propunere ineptă, ca să nu spun altfel, a dat-o Cristian Tudor Popescu, așa că subscriu adevărului grăit de dânsul: „Limba română o distrug deputaţii şi senatorii aproape de fiecare dată când deschid gura, nu subtitrările filmelor. Ei ar trebui dublaţi din română în română".
Adaugire
Print:
Descriere print: Un copil (2 printuri cu baieti, 2 cu fete) care sta in iarba si priveste spre un nor care va ipostazia mai multe scenarii: un medic stomatolog care consulta un pacient (in interiorul imaginii, partea dreapta: Cariera lui in stomatologie incepe in scoala.), un psiholog ascultandu-si pacientul ( in interiorul imaginii, partea dreapta : Cariera lui in psihologie incepe in scoala. ) + inca alte cateva scenarii - se va realiza cate un print distinct pentru fiecare scenariu in parte.
Sub imagine va aparea sloganul: "Deschide-i ochii, viitorul incepe azi!" cu precizarea de rigoare: o campanie realizata cu sprijinul: lista sponsorilor
Descriere print: Un copil (2 printuri cu baieti, 2 cu fete) care sta in iarba si priveste spre un nor care va ipostazia mai multe scenarii: un medic stomatolog care consulta un pacient (in interiorul imaginii, partea dreapta: Cariera lui in stomatologie incepe in scoala.), un psiholog ascultandu-si pacientul ( in interiorul imaginii, partea dreapta : Cariera lui in psihologie incepe in scoala. ) + inca alte cateva scenarii - se va realiza cate un print distinct pentru fiecare scenariu in parte.
Sub imagine va aparea sloganul: "Deschide-i ochii, viitorul incepe azi!" cu precizarea de rigoare: o campanie realizata cu sprijinul: lista sponsorilor
marți, 3 mai 2011
Campanie pentru promovarea educatiei
• Campania se va numi: “Deschide-i ochii, viitorul incepe azi”
• Public tinta: copii din toata tara, cu varste cuprinse intre 7 si 14 ani. Campania se va adresa mai curand parintilor acestor copii, intrucat se afla la o varsta la care educatia si indrumarea primite in familie au o importanta deosebita in dezvoltarea lor intelectuala
• Pentru finantarea campaniei se va apela la ONG-uri si companii interesate sa promoveze educatia: librarii, edituri, trusturi de presa..
• Canale de promovare:
- ATL: Tv (TVR1, TVR cultural, Pro tv), radio (Europa fm), print-uri, bannere (vor fi lipite in preajma scolilor )
- BTL: targ de carte organizat la Sala Palatului; se vor imparti pliante, se vor oferi discount-uri la cartile editurilor care vor sponsoriza campania si se va organiza o conferinta, unde invitati speciali din mediul academic isi vor expune parerea cu privire la educatia din Romania in momentul de fata, in incercarea de a oferi sfaturi parintilor - evenimentul va fi promovat in prealabil in scolile din Bucuresti, prin intermediul profesorilor, care vor fi contactati telefonic, si a unor fluturasi care vor fi impartiti in tot Bucurestiul (targul de carte se va organiza la trei saptamani de la prima difuzare a spotului tv, care va marca si inceputul campaniei)
Executii:
Clip tv :
Planuri largi cu peisaje. Aceleasi peisaje se transforma pe masura ce sunt privite (perspectiva redata va fi prin ochii unui copil : imaginea “va clipi” intre cadre pentru a reda senzatia unor imagini vazute prin ochii cuiva): pe cer va aparea un avion - pt a sugera o cariera in aviatie…intr-un oras va aparea o banca – o potentiala cariera in economie…intr-un oras va aparea un hipermarket - o cariera in retail etc. Iar textul ar fi urmatorul: “Cu toții vedem lumea (aici sunt planurile largi cu peisajele): însă fiecare dintre noi o vede altfel. (aici peisajele se transforma, in sensul ca vor fi introduse acele elemente cheie care vor sugera potentiale cariere in diverse domenii) Și prin ochii noștri lumea capătă sens.(ecranul devine negru si in prim-plan apar ochii inchisi ai unui copil) Deschide-i ochii (ochii se deschid si imaginea se largeste pentru a arata un copil in intuneric). Fă din educația copilului tău o prioritate pentru ca și lumea lui să poată căpăta un înțeles. (in timp ce ultima fraza a textului publicitar este rostita cadrul se largeste tot mai mult, indepartandu-se de copil pentru ca in final sa ramana un background negru pe care sa apara sloganul campaniei: "Deschide-i ochii, viitorul incepe azi" si numele sponsorilor: "O campanie realizata cu sprijinul: si aici lista sponsorilor" ) ”
Spot radio:
Fundal: zbarnait de greieri: pentru a se sugera ca scenariul are loc afara, in iarba
Copil1: - Asa…Acum zi: ce vezi?
Copil2: - Cerul!
Copil1: - Și pe cer ce vezi?
Copil2: - Un nor… Tu?
Copil1: - Eu vad o nava spatiala. Uita-te bine la forma lui. Sau ..stai..poate mai bine un avion..pt ca..daca te uiti atent, are aripi. Si daca te intorci…hmm..poti sa vezi si o barca..alea-s vasle..Vezi?
Narator: Vedem lumea asa cum vrem sa o vedem. Mai important, insa, este sa-i poti descoperi potentialul. Deschide-i ochii. Fa din educatia copilului tau o prioritate si ofera-i sansa de a vedea lumea altfel. (din nou: O campanie realizata cu sprijinul: si aici lista sponsorilor)
Voi reveni in urmatorul post si cu print-ul.
• Public tinta: copii din toata tara, cu varste cuprinse intre 7 si 14 ani. Campania se va adresa mai curand parintilor acestor copii, intrucat se afla la o varsta la care educatia si indrumarea primite in familie au o importanta deosebita in dezvoltarea lor intelectuala
• Pentru finantarea campaniei se va apela la ONG-uri si companii interesate sa promoveze educatia: librarii, edituri, trusturi de presa..
• Canale de promovare:
- ATL: Tv (TVR1, TVR cultural, Pro tv), radio (Europa fm), print-uri, bannere (vor fi lipite in preajma scolilor )
- BTL: targ de carte organizat la Sala Palatului; se vor imparti pliante, se vor oferi discount-uri la cartile editurilor care vor sponsoriza campania si se va organiza o conferinta, unde invitati speciali din mediul academic isi vor expune parerea cu privire la educatia din Romania in momentul de fata, in incercarea de a oferi sfaturi parintilor - evenimentul va fi promovat in prealabil in scolile din Bucuresti, prin intermediul profesorilor, care vor fi contactati telefonic, si a unor fluturasi care vor fi impartiti in tot Bucurestiul (targul de carte se va organiza la trei saptamani de la prima difuzare a spotului tv, care va marca si inceputul campaniei)
Executii:
Clip tv :
Planuri largi cu peisaje. Aceleasi peisaje se transforma pe masura ce sunt privite (perspectiva redata va fi prin ochii unui copil : imaginea “va clipi” intre cadre pentru a reda senzatia unor imagini vazute prin ochii cuiva): pe cer va aparea un avion - pt a sugera o cariera in aviatie…intr-un oras va aparea o banca – o potentiala cariera in economie…intr-un oras va aparea un hipermarket - o cariera in retail etc. Iar textul ar fi urmatorul: “Cu toții vedem lumea (aici sunt planurile largi cu peisajele): însă fiecare dintre noi o vede altfel. (aici peisajele se transforma, in sensul ca vor fi introduse acele elemente cheie care vor sugera potentiale cariere in diverse domenii) Și prin ochii noștri lumea capătă sens.(ecranul devine negru si in prim-plan apar ochii inchisi ai unui copil) Deschide-i ochii (ochii se deschid si imaginea se largeste pentru a arata un copil in intuneric). Fă din educația copilului tău o prioritate pentru ca și lumea lui să poată căpăta un înțeles. (in timp ce ultima fraza a textului publicitar este rostita cadrul se largeste tot mai mult, indepartandu-se de copil pentru ca in final sa ramana un background negru pe care sa apara sloganul campaniei: "Deschide-i ochii, viitorul incepe azi" si numele sponsorilor: "O campanie realizata cu sprijinul: si aici lista sponsorilor" ) ”
Spot radio:
Fundal: zbarnait de greieri: pentru a se sugera ca scenariul are loc afara, in iarba
Copil1: - Asa…Acum zi: ce vezi?
Copil2: - Cerul!
Copil1: - Și pe cer ce vezi?
Copil2: - Un nor… Tu?
Copil1: - Eu vad o nava spatiala. Uita-te bine la forma lui. Sau ..stai..poate mai bine un avion..pt ca..daca te uiti atent, are aripi. Si daca te intorci…hmm..poti sa vezi si o barca..alea-s vasle..Vezi?
Narator: Vedem lumea asa cum vrem sa o vedem. Mai important, insa, este sa-i poti descoperi potentialul. Deschide-i ochii. Fa din educatia copilului tau o prioritate si ofera-i sansa de a vedea lumea altfel. (din nou: O campanie realizata cu sprijinul: si aici lista sponsorilor)
Voi reveni in urmatorul post si cu print-ul.
joi, 28 aprilie 2011
My kind of advertising
Libertatea de exprimare este cel mai important aspect al unei societati democratice. Insa ce se intampla atunci cand oamenii care traiesc in acest regim nu stiu cum sa se foloseasca de acest drept al lor, garantat prin constitutie? Se intampla ceea ce probabil observam cu totii (ma refer, desigur, la cei interesati sa observe): o harababura de oameni fara principii, fara dorinta de a reusi prin propriile puteri, lipsiti de idealuri. Si asta pentru ca multi dintre noi (cetatenii Romaniei) avem parte de o educatie subreda. Cui ii este de folos un generator de particule, daca nu i se cunoaste utilitatea, sau o nava spatiala, daca nu avem nici un interes in explorarea universului? Democratia pare a fi pentru noi un generator de particule, pus, insa, in mainile unor oameni lipsiti de notiunile de baza ale fizicii si chimiei. Generalizand, democratia este asemenea unei masinarii scumpe si moderne, un deziderat tocmai pentru cum se infatiseaza si ceea ce promite, insa mult prea complexa pentru a ne putea folosi de beneficiile ei. Cu alte cuvinte, ne depaseste capacitatea de intelegere si asta pentru ca ne lipseste o minte deschisa. E usor, astfel, de observant ca fara educatie, libertatea de exprimare nu valoreaza nimic, iar democratia se transforma in prilej pentru furt, inselatorie, nesimtire si lipsa de scrupule.
Sunt de parere ca publicitatea ar trebui sa-si asume rolul de a educa publicul caruia i se adreseaza, astfel incat libertatea de exprimare sa poata deveni o unealta pentru fiecare dintre cei care isi doresc un viitor mai bun pentru aceasta tara. Acest rol poate fi asumat cu usurinta prin calitatea serviciilor pe care publicitatea le ofera. Banii nu ar trebui sa mai reprezinte principala motivatie pentru aceasta activitate. Publicitatea trebuie facuta de dragul de a face publicitate. Cu pasiune si dedicare. Nu e de prisos de amintit ca acelasi lucru il spunea si Leo Burnett acum multi ani in urma, dezaproband intr-unul dintre discursurile sale publicitatea facuta strict pentru bani: “(..) let me tell you when I might demand that you take my name off the door. That will be the day when you spend more time trying to make money and less time making advertising – our kind of advertising. “
Si acum, pentru ca m-am indepartat putin de la subiectul de la care am pornit, as vrea sa ma intorc la libertatea de exprimare. Spuneam ca este esential ca intr-o societate democratica sa ai capacitatea de a-ti forma o opinie fondata pe principii, iar acestea sa fie fundamentate, la randul lor, pe cunostinte dobandite in prealabil. Este nevoie ca aceasta opinie sa poata lua nastere individual, fara influente externe, pentru a se evita asimilarea preconceptiilor. Este, deci, nevoie de educatie. Un om cu un bagaj de cunostinte solid va sti sa cearna opiniile exterioare, sa le aprobe sau sa le dezaprobe, sa le sustina sau sa le respinga. De astfel de oameni avem nevoie. Iar publicitatea poate contribui la formarea lor. Cum? Prin activitatea sa zilnica, printr-o publicitate care sa isi gaseasca mereu resurse motivationale in pasiunea oamenilor care lucreaza in acest domeniu, precum si printr-o implicare mai mare in campanii de responsabilizare sociala. Cred ca publicitatea ar trebui sa ia in serios rolul de a-si educa publicul, deoarece tot ceea ce ajunge in mass-media ne influenteaza in mod nemijlocit pe fiecare dintre noi.
De aici a pornit ideea unui portofoliu compus din idei pentru campanii care sa-mi sustina punctul de vedere. Un portofoliu care sa vorbeasca mai bine despre felul in care vad eu publicitatea si cum cred ca ar trebui sa arate. Si pentru ca educatia este un mare minus in Romania, as dori sa incep portofoliul printr-o campanie de responsabilizare sociala, care sa incurajeze tanara generatie sa pretuiasca anii de scoala si sa-i fructifice, intrucat libertatea intelectuala este adevarata si singura libertate de care ne putem bucura.
Voi reveni cu prezentarea campaniei in urmatorul post.
Sunt de parere ca publicitatea ar trebui sa-si asume rolul de a educa publicul caruia i se adreseaza, astfel incat libertatea de exprimare sa poata deveni o unealta pentru fiecare dintre cei care isi doresc un viitor mai bun pentru aceasta tara. Acest rol poate fi asumat cu usurinta prin calitatea serviciilor pe care publicitatea le ofera. Banii nu ar trebui sa mai reprezinte principala motivatie pentru aceasta activitate. Publicitatea trebuie facuta de dragul de a face publicitate. Cu pasiune si dedicare. Nu e de prisos de amintit ca acelasi lucru il spunea si Leo Burnett acum multi ani in urma, dezaproband intr-unul dintre discursurile sale publicitatea facuta strict pentru bani: “(..) let me tell you when I might demand that you take my name off the door. That will be the day when you spend more time trying to make money and less time making advertising – our kind of advertising. “
Si acum, pentru ca m-am indepartat putin de la subiectul de la care am pornit, as vrea sa ma intorc la libertatea de exprimare. Spuneam ca este esential ca intr-o societate democratica sa ai capacitatea de a-ti forma o opinie fondata pe principii, iar acestea sa fie fundamentate, la randul lor, pe cunostinte dobandite in prealabil. Este nevoie ca aceasta opinie sa poata lua nastere individual, fara influente externe, pentru a se evita asimilarea preconceptiilor. Este, deci, nevoie de educatie. Un om cu un bagaj de cunostinte solid va sti sa cearna opiniile exterioare, sa le aprobe sau sa le dezaprobe, sa le sustina sau sa le respinga. De astfel de oameni avem nevoie. Iar publicitatea poate contribui la formarea lor. Cum? Prin activitatea sa zilnica, printr-o publicitate care sa isi gaseasca mereu resurse motivationale in pasiunea oamenilor care lucreaza in acest domeniu, precum si printr-o implicare mai mare in campanii de responsabilizare sociala. Cred ca publicitatea ar trebui sa ia in serios rolul de a-si educa publicul, deoarece tot ceea ce ajunge in mass-media ne influenteaza in mod nemijlocit pe fiecare dintre noi.
De aici a pornit ideea unui portofoliu compus din idei pentru campanii care sa-mi sustina punctul de vedere. Un portofoliu care sa vorbeasca mai bine despre felul in care vad eu publicitatea si cum cred ca ar trebui sa arate. Si pentru ca educatia este un mare minus in Romania, as dori sa incep portofoliul printr-o campanie de responsabilizare sociala, care sa incurajeze tanara generatie sa pretuiasca anii de scoala si sa-i fructifice, intrucat libertatea intelectuala este adevarata si singura libertate de care ne putem bucura.
Voi reveni cu prezentarea campaniei in urmatorul post.
joi, 21 aprilie 2011
marți, 19 aprilie 2011
Admiratie
Un om si-a dedicat toata viata publicitatii. La finele carierei sale se declara multumit de aceasta alegere, chiar daca pe parcurs au fost facute anumite sacrificii. In astfel de situatii, insa, viata pare sa decida pentru tine si nu tu pentru viata ta. Copilaria ramane amintirea unui timp petrecut muncind pentru o calatorie pe care umeaza sa o sfarsesti cu parul carunt. Si asta pentru ca oamenii exceptionali cunosc cea mai mare bucurie in meseria pentru care s-au nascut. M-a impresionat dedicarea si tenacitatea lui si mi-a castigat simpatia prin dragostea pentru natura si lucrurile simple.
Omul este Claude C. Hopkins. Destainuirea o face in "Viata mea in publicitate & publicitate stiintifica".
Omul este Claude C. Hopkins. Destainuirea o face in "Viata mea in publicitate & publicitate stiintifica".
miercuri, 13 aprilie 2011
Un motiv pentru a face publicitate
Nu sunt multe reclamele care sa ma impiedice sa-mi dezlipesc privirea de pe ecran chiar si dupa a 100-a vizionare, insa cea despre care am sa vorbesc acum este cu siguranta una dintre ele. A fost premiata cu aur in cadrul festivalului de la Cannes, editia 2006, insa acesta este cel mai putin important aspect in seria motivelor pentru care m-a cucerit. Mesajul este comunicat intr-un mod simplu, direct si concis, asta nealterand cu nimic povestea construita in jurul lui, ci mai degraba concluzionand, cu cea mai mare economie de cuvinte, ceea ce imaginea crease deja: universul Sony Bravia. Pentru o referire directa la reclama cu pricina, clipul e-aici:
Ce imi place la acest clip? Totul. De la idee pana la fiecare detaliu al executiei. Este o reclama care dovedeste ca o reprezentare creativa nu trebuie sa fie catalogata automat drept nesabuita, asa cum se intampla in unele cazuri. Intr-adevar, inteleg motivele unor retineri in privinta creativului din reclame, deoarece, de multe ori, dorinta de a face spectacol intrece necesitatea transmiterii unui mesaj clar, insa in cazul Sony Bravia nu poate fi vorba despre asa ceva. Atat sloganul cat si imaginea si muzica lucreaza impreuna pentru a contura un singur beneficiu - “Colour like no other”. Mesajul este comunicat intr-un mod simplu, tocmai pentru a ajunge cat mai usor la public. Creativul intervine abia la partea de imagine, de punere in scena a unui slogan care reuseste sa exprime esentialul beneficiilor Sony Bravia.
Revenind la faptul ca mi se pare o reclama buna din orice unghi ai privi, as vrea sa ma opresc putin si asupra muzicii alese. Cu totii avem reclame pe care le indragim. Motivele sunt diverse. Putem observa, totusi, ca cele care au pe fundal o melodie atractiva reusesc sa stabileasca mult mai usor o legatura cu publicul sau. Dezavantajul in aceste situatii este ca de multe ori uitam produsul la care se face reclama, sau daca nu uitam, apreciem acel spot doar pentru coloana sonora, mesajul reclamei intrand in umbra. Clipul “Bouncy balls” face, insa, exceptie de la aceasta prejudecata. Cu atat mai mult cu cat versurile melodiei lui Jose Gonzalez, puse in contextul reclamei, par sa fie scrise pentru acest spot:
“One night of magic rush
the start a simple touch
one night to push and scream
and then relief
ten days of perfect tunes
the colors red and blue
we had a promise made
we were in love
to call for hands of above
to lean on
wouldn’t be good enough for me,
no to call for hands of above
to lean on
wouldn’t be good enough.”
In ce priveste ideea acestui clip, mi se pare ingenios modul in care au redat mesajul “Colour like no other”. Ploaia de mingi colorate creeaza un scenariu jovial, plin de miscare. Au reusit sa dea viata culorilor. Iar ceea ce ma surprinde este ca nu mi s-a parut deloc nefireasca acea avalansa de mingi pe strazile pustii din clip, desi situatia nu este nicidecum una comuna.
Ce imi place la acest clip? Totul. De la idee pana la fiecare detaliu al executiei. Este o reclama care dovedeste ca o reprezentare creativa nu trebuie sa fie catalogata automat drept nesabuita, asa cum se intampla in unele cazuri. Intr-adevar, inteleg motivele unor retineri in privinta creativului din reclame, deoarece, de multe ori, dorinta de a face spectacol intrece necesitatea transmiterii unui mesaj clar, insa in cazul Sony Bravia nu poate fi vorba despre asa ceva. Atat sloganul cat si imaginea si muzica lucreaza impreuna pentru a contura un singur beneficiu - “Colour like no other”. Mesajul este comunicat intr-un mod simplu, tocmai pentru a ajunge cat mai usor la public. Creativul intervine abia la partea de imagine, de punere in scena a unui slogan care reuseste sa exprime esentialul beneficiilor Sony Bravia.
Revenind la faptul ca mi se pare o reclama buna din orice unghi ai privi, as vrea sa ma opresc putin si asupra muzicii alese. Cu totii avem reclame pe care le indragim. Motivele sunt diverse. Putem observa, totusi, ca cele care au pe fundal o melodie atractiva reusesc sa stabileasca mult mai usor o legatura cu publicul sau. Dezavantajul in aceste situatii este ca de multe ori uitam produsul la care se face reclama, sau daca nu uitam, apreciem acel spot doar pentru coloana sonora, mesajul reclamei intrand in umbra. Clipul “Bouncy balls” face, insa, exceptie de la aceasta prejudecata. Cu atat mai mult cu cat versurile melodiei lui Jose Gonzalez, puse in contextul reclamei, par sa fie scrise pentru acest spot:
“One night of magic rush
the start a simple touch
one night to push and scream
and then relief
ten days of perfect tunes
the colors red and blue
we had a promise made
we were in love
to call for hands of above
to lean on
wouldn’t be good enough for me,
no to call for hands of above
to lean on
wouldn’t be good enough.”
In ce priveste ideea acestui clip, mi se pare ingenios modul in care au redat mesajul “Colour like no other”. Ploaia de mingi colorate creeaza un scenariu jovial, plin de miscare. Au reusit sa dea viata culorilor. Iar ceea ce ma surprinde este ca nu mi s-a parut deloc nefireasca acea avalansa de mingi pe strazile pustii din clip, desi situatia nu este nicidecum una comuna.
duminică, 27 martie 2011
The Truman Show
L-am revazut azi si e la fel de actual acum ca si atunci cand a aparut, adica in '98, sau cand l-am vazut eu prima oara, adica prin 2005 . Un film care te pune pe ganduri prin punctele sensibile pe care le atinge, dar care te cucereste prin credibilitatea scenariului si a jocului actorilor.
O realitate pe care fie o acceptam, fie ne prefacem ca nu o vedem. Despre asta vorbeste filmul. Mai exact, este exploatat viciul omului de a pune sub microscop viata semenilor sai, precum si facilitatea cu care se renunta la o poveste, pana nu de mult savuroasa, pentru simplul fapt ca nu se mai afla in lumina reflectoarelor. Aceasta observatie asupra comportamentului uman a reusit sa aduca bani frumosi producatorilor de show-uri tv si nu numai. Asa a aparut Big Brother si tot asa au aparut tabloidele. Exemple mai sunt. Interesant, insa, este pana unde se poate ajunge din dorinta de a hrani curiozitatea umana si buzunarul, la fel de uman. O varianta de raspuns ne ofera "The Truman Show". Extrema sau nu, ramane de vazut. De Oscar sau nu, nici nu conteaza. E un film care merita vizionat pentru subiectul pe care-l abordeaza si pentru iscusinta cu care reuseste sa puna in valoare absurditatea unui scenariu vecin cu realitatea. Singurul neajuns este tristetea constientizarii propriei libertati, nu cu mult diferita de cea a personajului principal.
O realitate pe care fie o acceptam, fie ne prefacem ca nu o vedem. Despre asta vorbeste filmul. Mai exact, este exploatat viciul omului de a pune sub microscop viata semenilor sai, precum si facilitatea cu care se renunta la o poveste, pana nu de mult savuroasa, pentru simplul fapt ca nu se mai afla in lumina reflectoarelor. Aceasta observatie asupra comportamentului uman a reusit sa aduca bani frumosi producatorilor de show-uri tv si nu numai. Asa a aparut Big Brother si tot asa au aparut tabloidele. Exemple mai sunt. Interesant, insa, este pana unde se poate ajunge din dorinta de a hrani curiozitatea umana si buzunarul, la fel de uman. O varianta de raspuns ne ofera "The Truman Show". Extrema sau nu, ramane de vazut. De Oscar sau nu, nici nu conteaza. E un film care merita vizionat pentru subiectul pe care-l abordeaza si pentru iscusinta cu care reuseste sa puna in valoare absurditatea unui scenariu vecin cu realitatea. Singurul neajuns este tristetea constientizarii propriei libertati, nu cu mult diferita de cea a personajului principal.
miercuri, 23 martie 2011
Ce ne ascundeti? Daca ne ascundeti ceva.
La asa intrebare de jurnalist deontolog, asa mirare de om parerolog. Mi-a fost dat, sambata seara, sa vizionez o emisiune in direct de la centrala nucleara de la Cernavoda. Motivul meu: lipsa de oferte a grilei de programe. Motivul lor: dezvaluirea presupuselor tenebroase secrete ale celor care se ocupa de managementul si buna functionare a centralei. Ok. Pana aici toate bune si interesante. Cel putin asta inteleg ca au vrut sa faca cei de la antene. Sa ia adevarul de gat si sa-l scuture pana iese minciuna. Nobil, as putea spune. Daca ar fi avut intai o pista de la care sa porneasca. Si nu doar nenorocirea din Japonia drept exemplu de evitat. Toate intrebarile pe care le-au formulat s-au bazat pe comparatii intre centrala noastra si centrala japonezilor. Lucru care nu m-a deranjat. Ce m-a deranjat, insa, a fost modul stupid in care au formulat intrebarile. Se vedea ca nu au nici cea mai vaga idee despre cum se administreaza o centrala nucleara (nu spun ca trebuiau sa stie din cultura lor generala, dar se puteau documenta inainte) si asta pentru ca nici nu au insistat asupra explicatiilor tehnice primite, insa cautau sa acuze cu orice pret. Ce m-a dat gata, insa, a fost intrebarea: "Ce ne ascundeti?" completata savuros de "Daca ne ascundeti ceva." Reactia imediata a fost: =))))))))))))))). Urmata de :)))))))))). Daca a existat vreun moment de dubiu in ce priveste lipsa lor de informatii, acesta a fost spulberat in momentul adresarii acelei intrebari. Cum poti sa intrebi asa ceva si sa te astepti nu doar sa nu ti se rada in fata, ci mai mult, chiar la un raspuns? Daca esti jurnalist deontolog si ai aflat de la nu stiu ce sursa ca s-ar intampla lucruri necurate pe nu stiu unde, dar informatia nu e sigura, ce poti sa faci e sa-l determini pe ala cu musca pe caciula sa marturiseasca. Dar asta, in niciun caz, intrebandu-l "Ce ne ascundeti?". Il poti face sa se dea de gol, daca pui intrebarile potrivite si daca stii, intr-adevar, ca e o buba pe undeva.
Recunosc, dupa intrebarea asta, nu am mai avut rabdare sa urmaresc emisiunea pana la sfarsit. Dar ma indoiesc de faptul ca au dat in vileg ceva sau pe cineva. A fost, mai degraba, o dorinta orbeasca de audienta si un "exclusiv" fortat pana in panzele albe.
Recunosc, dupa intrebarea asta, nu am mai avut rabdare sa urmaresc emisiunea pana la sfarsit. Dar ma indoiesc de faptul ca au dat in vileg ceva sau pe cineva. A fost, mai degraba, o dorinta orbeasca de audienta si un "exclusiv" fortat pana in panzele albe.
duminică, 20 februarie 2011
Versuri pentru mâine
Tăgadă
Ce ştiu acum e nimicul din mine.
Îl caut și-ntreb, dar nimeni nu știe.
Aud doar ce-i surd
și-năuntru absurd:
„Ce-i sigur e-aici,
Nu-i timp să-nțelegi.
Uită să strigi.
Ecoul e frust,
închis şi vetust.
Chiar lacrimi să fie
mai rău iţi faci ţie.”
Ce suntem azi distrus va fi mâine
și din turle înalte s-or face cascade.
Zdrobit va fi nisipul,
uitat va fi pământul,
iar ce-o fi să rămâie
nu-ţi va şti nume, nici călcâie.
Încotro vei mai fugi?
Unde vei mai construi
un nimic care să ţie
pe pământ o veşnicie?
Unde-i iubirea, unde-i credinţa?
Unde e cerul şi unde sunt oameni?
Unde-i un suflet, unde sunt toate
ale înaltului frânturi,
ascunse în noi dintru-nceputuri?
În pomada ce-l ţine ascuns
Am găsit ridicol răspuns.
„Sunt pretutindeni şi nicăieri.
Îmi caut stăpân, dar e gol de-ncăperi”
Nu vreau să cred o vorbă.
Aceasta e o probă.
Departe fie orice adăpost
al firii ce nu-şi găseşte rost.
Să nu ştii şi să-mbătrâneşti
nu poate fi mai rău decât să uiţi şi să trăieşti.
luni, 31 ianuarie 2011
No more "Land of choice" - part 2
In ciuda hibelor de care aceasta tara nu reuseste sa se descotoroseasca, exista si momente in care ne simtim mandri ca suntem romani. De cele mai multe ori aceste sentimente sunt alimentate de reusite ale unor conationali care au obtinut rezultate exceptionale in ceea ce fac sau au facut. Si e firesc sa fie asa, desi faptul ca acele persoane au atins un nivel de excelenta intr-un anumit domeniu n-are nimic de-a face cu intamplarea ca eisunt romani. Ar avea de-a face daca ar exista sprijin pentru ei din parte guvernului, dar nu e cazul nostru. Indiferent, insa, daca ne mandrim sau nu cu acesti oameni, nu cred ca existenta lor ar trebui sa constituie materie prima pentru o campanie de promovare a tarii. Si nu doar pentru ca nu e meritul Romaniei, ci pentru ca fiecare tara are oameni valorosi. Proportia de oameni merituosi ai unei tari poate influenta, intr-adevar, prosperitatea acesteia (daca nu ar pleca sa-si exercite cunostintele si deprinderile prin alte tari, nu ca i-as condamna), insa nu poate fi un factor decisiv in convingerea turistilor de a vizita plaiuri noi.
Ei bun, si-atunci Romania prin ce se diferentiaza de restul? In afara de saracie si indeletniciri in ale hotiei.
Un proverb romanesc spunea ca "ce-i frumos si lui Dumnezeu ii place". Pe aceasta idee am mers cand am scris textul de mai jos. Pe ea si pe acel element pe care il intalnim doar aici. Mai concret, ideea exploatata a fost aceea de frumusete neatinsa de mana omului si pe dorul omniprezent in folclorul nostru, acest sentiment caracteristic romanului intr-un mod aparte, de unde si imposibilitatea de a traduce intru tocmai acest cuvant. Faptul ca nu are corespondent in nicio alta limba face din acest sentiment un insemn al tarii, al patriei. Si, asa cum spuneam, cam de aici am pornit de-am scris cele ce urmeaza. Randurile vor fi citite cu o voce grava si nelipsita intonatie pe fundalul unui clip ce va infatisa munti, vai si oameni de pe plaiurile mioritice. Muzica aleasa :"Balada" lui Ciprian Porumbescu.
"If you don't know what you're feeling, it means that you're experiencing something new. And if you're having trouble finding it somewhere else, it must be unique. You can call it yearning, thirst, longing, but it would not be the right word. Because it needs to come from the heart of it's country. Therefore, here, in Romania, we call it "dor". And although it can not be translated, you can feel it by simply coming here, in the country where beauty is not something that people make, but something that people find untouched. "
Ei bun, si-atunci Romania prin ce se diferentiaza de restul? In afara de saracie si indeletniciri in ale hotiei.
Un proverb romanesc spunea ca "ce-i frumos si lui Dumnezeu ii place". Pe aceasta idee am mers cand am scris textul de mai jos. Pe ea si pe acel element pe care il intalnim doar aici. Mai concret, ideea exploatata a fost aceea de frumusete neatinsa de mana omului si pe dorul omniprezent in folclorul nostru, acest sentiment caracteristic romanului intr-un mod aparte, de unde si imposibilitatea de a traduce intru tocmai acest cuvant. Faptul ca nu are corespondent in nicio alta limba face din acest sentiment un insemn al tarii, al patriei. Si, asa cum spuneam, cam de aici am pornit de-am scris cele ce urmeaza. Randurile vor fi citite cu o voce grava si nelipsita intonatie pe fundalul unui clip ce va infatisa munti, vai si oameni de pe plaiurile mioritice. Muzica aleasa :"Balada" lui Ciprian Porumbescu.
"If you don't know what you're feeling, it means that you're experiencing something new. And if you're having trouble finding it somewhere else, it must be unique. You can call it yearning, thirst, longing, but it would not be the right word. Because it needs to come from the heart of it's country. Therefore, here, in Romania, we call it "dor". And although it can not be translated, you can feel it by simply coming here, in the country where beauty is not something that people make, but something that people find untouched. "
miercuri, 26 ianuarie 2011
No more "Land of choice"
Da, multi dintre noi privim cu dezamagire si dezaprobare felul in care guvernul alege constant interesul individual in defavoarea celui comun, lasandu-i pe cei mici si multi sa se manifeste oricat de efervescent, atata timp cat amploarea nimicului nu se transforma in ceva tangibil, precum ar fi posibile daune in buzunarul celor mari.
Si-au huiduit cativa la Iasi pe 24 ianuarie. Si-au zis ca Basescu-i hot. Asa, si? Nimicul ramane nimic pentru ca atunci cand putea sa fie ceva a ales sa voteze impotriva oricarei ratiuni. Absenteismul la vot mi s-ar fi parut, de departe, o alegere cu mult mai calculata, in conditiile in care candidatii propusi nu-ti inspira incredere intr-un viitor mai bun. Bineinteles ca nu este aplicabil la noi, pentru ca ar avea nevoie de o majoritate considerabila pentru a trage un semnal de alarma, asadar, o alta varianta ar fi alegerea celui mai mic rau. Noi am considerat altfel si-am ales acelasi rau, dand dovada de memorie scurta si conservatorism nejustificat. E adevarat, dezastrul actual nu se datoreaza numai ultimei guvernari. A fost nevoie de efortul mai multor capete "luminate", insa asta nu inseamna ca cei alesi nu pot imbunatati sau inrautati situatia. Orice alegere conteaza. Iar noi, impotriva firii, dupa ce tocmai ne-am dat cu capul de pragul de sus, mai dam o data, de acelasi prag, pentru a testa, parca, daca durerea-i aievea, sau poate de frica altor praguri. Ce-or fi zis unii: "Macar durerea asta noi o stim. Mai rau e cand nu stii ce te loveste." Si-au mai dat o data cu capul de prag, multumiti, in sinea lor, c-au evitat dureri pe care nu le cunosc sau poate le-au uitat.
Am vrut sa fac o scurta introducere, inainte de a trece la subiect, insa vorba devine lunga atunci cand incepi sa-ti versi of-ul. Intentionez, totusi, a-mi intoarce obrazul si a ma gandi la o campanie de promovare a acestei tari, in care binele se face doar accidental si intotdeauna are efecte de scurta durata. Desigur, daca aceasta campanie ar fi intr-atat de eficienta incat sa pacaleasca oameni crescuti pe meleaguri civilizate, n-ar mai pune piciorul aici si a doua oara, insa, chiar si-asa, ar fi magulitor pentru noi. Voi exploata deci, orice sansa de reusita. Pana la urma, inca mai avem, pe ici pe colo, ramasite ale unei Romanii cu potential.
Si-au huiduit cativa la Iasi pe 24 ianuarie. Si-au zis ca Basescu-i hot. Asa, si? Nimicul ramane nimic pentru ca atunci cand putea sa fie ceva a ales sa voteze impotriva oricarei ratiuni. Absenteismul la vot mi s-ar fi parut, de departe, o alegere cu mult mai calculata, in conditiile in care candidatii propusi nu-ti inspira incredere intr-un viitor mai bun. Bineinteles ca nu este aplicabil la noi, pentru ca ar avea nevoie de o majoritate considerabila pentru a trage un semnal de alarma, asadar, o alta varianta ar fi alegerea celui mai mic rau. Noi am considerat altfel si-am ales acelasi rau, dand dovada de memorie scurta si conservatorism nejustificat. E adevarat, dezastrul actual nu se datoreaza numai ultimei guvernari. A fost nevoie de efortul mai multor capete "luminate", insa asta nu inseamna ca cei alesi nu pot imbunatati sau inrautati situatia. Orice alegere conteaza. Iar noi, impotriva firii, dupa ce tocmai ne-am dat cu capul de pragul de sus, mai dam o data, de acelasi prag, pentru a testa, parca, daca durerea-i aievea, sau poate de frica altor praguri. Ce-or fi zis unii: "Macar durerea asta noi o stim. Mai rau e cand nu stii ce te loveste." Si-au mai dat o data cu capul de prag, multumiti, in sinea lor, c-au evitat dureri pe care nu le cunosc sau poate le-au uitat.
Am vrut sa fac o scurta introducere, inainte de a trece la subiect, insa vorba devine lunga atunci cand incepi sa-ti versi of-ul. Intentionez, totusi, a-mi intoarce obrazul si a ma gandi la o campanie de promovare a acestei tari, in care binele se face doar accidental si intotdeauna are efecte de scurta durata. Desigur, daca aceasta campanie ar fi intr-atat de eficienta incat sa pacaleasca oameni crescuti pe meleaguri civilizate, n-ar mai pune piciorul aici si a doua oara, insa, chiar si-asa, ar fi magulitor pentru noi. Voi exploata deci, orice sansa de reusita. Pana la urma, inca mai avem, pe ici pe colo, ramasite ale unei Romanii cu potential.
luni, 24 ianuarie 2011
Despre copaci
Si uite c-am crescut copacel. Si crengile se intind flamande spre cer si nu mai ajung. Poate nu asta-i cerul pe care-l cautam. Ma uit in dreapta. Si altii se intind. In stanga? La fel. Hmmm. Si in fata? In fata-s unii crestati frumos, ca niste bonsai. Nu prea se mai intind, dar oricum nu mai e nevoie. Ii admira toti din jur. La ce le mai trebuie un cer spre care nu au stiut niciodata de ce se intind?
Sa ma uit si in spate? N-are a strica. Ma-ntorc si vad o padure de copaci batrani. Cu ramuri mai lungi sau mai scurte, disciplinate sau haotice, ravasiti sau bonsai. Unii dintre ei inca se mai intind. Si chiar daca n-au ajuns pana sus, se bucura de briza dinspre rasarit, privind de deasupra spre marea de copaci tintuiti in pamant prin aceleasi radacini care le-au dat, candva, viata.
Sa ma uit si in spate? N-are a strica. Ma-ntorc si vad o padure de copaci batrani. Cu ramuri mai lungi sau mai scurte, disciplinate sau haotice, ravasiti sau bonsai. Unii dintre ei inca se mai intind. Si chiar daca n-au ajuns pana sus, se bucura de briza dinspre rasarit, privind de deasupra spre marea de copaci tintuiti in pamant prin aceleasi radacini care le-au dat, candva, viata.
vineri, 7 ianuarie 2011
Terapie muzicala
E parte din noi. Pentru ca porneste din inima si o face sa bata intr-un ritm numai al ei. Si indiferent ce am face, muzica ne insoteste pretutindeni. Ea este cea care da glas sentimentelor, lucru pe care nicio alta arta nu-l poate egala. Versurile canta prin metafore, pictura prin pasteluri si culori, insa muzica nu trebuie descifrata. Creeaza o punte care nu necesita efortul gasirii unei explicatii. Ajunge la inima fara a ne putea maguli macar ca noi am fost cei care i-am permis sa patrunda. Si asta pentru ca inima poate intelege inaintea creierului.
Am tinut sa vorbesc despre muzica pentru ca, fara ea, toate celelalte arte ar avea de suferit. Avem nevoie de muzica. Scriitorul, medicul, inginerul, contabilul, omul de afaceri, pictorul, arhitectul, informaticianul, publicitarul, toti. Pentru ca muzica e un ulcior care nu se umple niciodata. Exact cum si noi suntem insetati mereu.
Am tinut sa vorbesc despre muzica pentru ca, fara ea, toate celelalte arte ar avea de suferit. Avem nevoie de muzica. Scriitorul, medicul, inginerul, contabilul, omul de afaceri, pictorul, arhitectul, informaticianul, publicitarul, toti. Pentru ca muzica e un ulcior care nu se umple niciodata. Exact cum si noi suntem insetati mereu.
marți, 4 ianuarie 2011
Cartea cu amintiri
Am intors ideile si pe-o parte si pe alta si cred ca cea mai potrivita metoda de promovare a facebook-ului ar fi o campanie online prin care sa se comunice faptul ca aceasta retea este o parte din tine, astfel incat sa nu poti renunta la ea doar pentru ca a aparut altceva mai evoluat din punct de vedere tehnologic. Se va sugera ideea de atasament fata de propriile amintiri, care, prin intermediul tehnologiei de care dispune aceasta platforma, pot fi updatate in fiecare moment, dupa bunul plac al utilizatorului. De ce am mers pe aceasta idee? Pentru ca amintirile sunt valoroase pentru fiecare dintre noi si chiar daca acest lucru ar fi posibil si prin intermediul altor retele, nu este important beneficiul, cat este comunicarea acestuia. Iar facebook-ul, fiind primul care comunica acest mesaj, va fi etichetat ca atare.
Iata si cateva variante de slogan : Facebook. Create a memory each day. sau Facebook. Each day is a memory. sau Facebook. Because friends and memories are forever.
Sloganul va aparea pe prima pagina a fiecarui cont si va avea trimitere catre un filmulet in care diverse persoane povestesc in ce fel le-a schimbat viata facebook-ul. (Persoane care intr-adevar vad utilitatea facebook-ului din spatele folosirii acestuia drept o metoda de a te combina sau de a-ti afisa ultimele poze facute langa teracota din sufragerie sau pe colacul WC-ului din nu stiu ce club :D)
Eu spun ca ar putea avea un impact. Ar schimba putin perspectiva lucrurilor. Poate ar reduce chiar pozele cu buze botoxate si tuguiate si bancnote lipite pe frunti. Nu ca as avea ceva impotriva lor, dar cu totii vrem, pana la urma, amintiri frumoase. :D
Iata si cateva variante de slogan : Facebook. Create a memory each day. sau Facebook. Each day is a memory. sau Facebook. Because friends and memories are forever.
Sloganul va aparea pe prima pagina a fiecarui cont si va avea trimitere catre un filmulet in care diverse persoane povestesc in ce fel le-a schimbat viata facebook-ul. (Persoane care intr-adevar vad utilitatea facebook-ului din spatele folosirii acestuia drept o metoda de a te combina sau de a-ti afisa ultimele poze facute langa teracota din sufragerie sau pe colacul WC-ului din nu stiu ce club :D)
Eu spun ca ar putea avea un impact. Ar schimba putin perspectiva lucrurilor. Poate ar reduce chiar pozele cu buze botoxate si tuguiate si bancnote lipite pe frunti. Nu ca as avea ceva impotriva lor, dar cu totii vrem, pana la urma, amintiri frumoase. :D
Abonați-vă la:
Postări (Atom)