Libertatea de exprimare este cel mai important aspect al unei societati democratice. Insa ce se intampla atunci cand oamenii care traiesc in acest regim nu stiu cum sa se foloseasca de acest drept al lor, garantat prin constitutie? Se intampla ceea ce probabil observam cu totii (ma refer, desigur, la cei interesati sa observe): o harababura de oameni fara principii, fara dorinta de a reusi prin propriile puteri, lipsiti de idealuri. Si asta pentru ca multi dintre noi (cetatenii Romaniei) avem parte de o educatie subreda. Cui ii este de folos un generator de particule, daca nu i se cunoaste utilitatea, sau o nava spatiala, daca nu avem nici un interes in explorarea universului? Democratia pare a fi pentru noi un generator de particule, pus, insa, in mainile unor oameni lipsiti de notiunile de baza ale fizicii si chimiei. Generalizand, democratia este asemenea unei masinarii scumpe si moderne, un deziderat tocmai pentru cum se infatiseaza si ceea ce promite, insa mult prea complexa pentru a ne putea folosi de beneficiile ei. Cu alte cuvinte, ne depaseste capacitatea de intelegere si asta pentru ca ne lipseste o minte deschisa. E usor, astfel, de observant ca fara educatie, libertatea de exprimare nu valoreaza nimic, iar democratia se transforma in prilej pentru furt, inselatorie, nesimtire si lipsa de scrupule.
Sunt de parere ca publicitatea ar trebui sa-si asume rolul de a educa publicul caruia i se adreseaza, astfel incat libertatea de exprimare sa poata deveni o unealta pentru fiecare dintre cei care isi doresc un viitor mai bun pentru aceasta tara. Acest rol poate fi asumat cu usurinta prin calitatea serviciilor pe care publicitatea le ofera. Banii nu ar trebui sa mai reprezinte principala motivatie pentru aceasta activitate. Publicitatea trebuie facuta de dragul de a face publicitate. Cu pasiune si dedicare. Nu e de prisos de amintit ca acelasi lucru il spunea si Leo Burnett acum multi ani in urma, dezaproband intr-unul dintre discursurile sale publicitatea facuta strict pentru bani: “(..) let me tell you when I might demand that you take my name off the door. That will be the day when you spend more time trying to make money and less time making advertising – our kind of advertising. “
Si acum, pentru ca m-am indepartat putin de la subiectul de la care am pornit, as vrea sa ma intorc la libertatea de exprimare. Spuneam ca este esential ca intr-o societate democratica sa ai capacitatea de a-ti forma o opinie fondata pe principii, iar acestea sa fie fundamentate, la randul lor, pe cunostinte dobandite in prealabil. Este nevoie ca aceasta opinie sa poata lua nastere individual, fara influente externe, pentru a se evita asimilarea preconceptiilor. Este, deci, nevoie de educatie. Un om cu un bagaj de cunostinte solid va sti sa cearna opiniile exterioare, sa le aprobe sau sa le dezaprobe, sa le sustina sau sa le respinga. De astfel de oameni avem nevoie. Iar publicitatea poate contribui la formarea lor. Cum? Prin activitatea sa zilnica, printr-o publicitate care sa isi gaseasca mereu resurse motivationale in pasiunea oamenilor care lucreaza in acest domeniu, precum si printr-o implicare mai mare in campanii de responsabilizare sociala. Cred ca publicitatea ar trebui sa ia in serios rolul de a-si educa publicul, deoarece tot ceea ce ajunge in mass-media ne influenteaza in mod nemijlocit pe fiecare dintre noi.
De aici a pornit ideea unui portofoliu compus din idei pentru campanii care sa-mi sustina punctul de vedere. Un portofoliu care sa vorbeasca mai bine despre felul in care vad eu publicitatea si cum cred ca ar trebui sa arate. Si pentru ca educatia este un mare minus in Romania, as dori sa incep portofoliul printr-o campanie de responsabilizare sociala, care sa incurajeze tanara generatie sa pretuiasca anii de scoala si sa-i fructifice, intrucat libertatea intelectuala este adevarata si singura libertate de care ne putem bucura.
Voi reveni cu prezentarea campaniei in urmatorul post.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu