No more "Land of choice" - part 2

In ciuda hibelor de care aceasta tara nu reuseste sa se descotoroseasca, exista si momente in care ne simtim mandri ca suntem romani. De cele mai multe ori aceste sentimente sunt alimentate de reusite ale unor conationali care au obtinut rezultate exceptionale in ceea ce fac sau au facut. Si e firesc sa fie asa, desi faptul ca acele persoane au atins un nivel de excelenta intr-un anumit domeniu n-are nimic de-a face cu intamplarea ca eisunt romani. Ar avea de-a face daca ar exista sprijin pentru ei din parte guvernului, dar nu e cazul nostru. Indiferent, insa, daca ne mandrim sau nu cu acesti oameni, nu cred ca existenta lor ar trebui sa constituie materie prima pentru o campanie de promovare a tarii. Si nu doar pentru ca nu e meritul Romaniei, ci pentru ca fiecare tara are oameni valorosi. Proportia de oameni merituosi ai unei tari poate influenta, intr-adevar, prosperitatea acesteia (daca nu ar pleca sa-si exercite cunostintele si deprinderile prin alte tari, nu ca i-as condamna), insa nu poate fi un factor decisiv in convingerea turistilor de a vizita plaiuri noi.

Ei bun, si-atunci Romania prin ce se diferentiaza de restul? In afara de saracie si indeletniciri in ale hotiei.

Un proverb romanesc spunea ca "ce-i frumos si lui Dumnezeu ii place". Pe aceasta idee am mers cand am scris textul de mai jos. Pe ea si pe acel element pe care il intalnim doar aici. Mai concret, ideea exploatata a fost aceea de frumusete neatinsa de mana omului si pe dorul omniprezent in folclorul nostru, acest sentiment caracteristic romanului intr-un mod aparte, de unde si imposibilitatea de a traduce intru tocmai acest cuvant. Faptul ca nu are corespondent in nicio alta limba face din acest sentiment un insemn al tarii, al patriei. Si, asa cum spuneam, cam de aici am pornit de-am scris cele ce urmeaza. Randurile vor fi citite cu o voce grava si nelipsita intonatie pe fundalul unui clip ce va infatisa munti, vai si oameni de pe plaiurile mioritice. Muzica aleasa :"Balada" lui Ciprian Porumbescu.

"If you don't know what you're feeling, it means that you're experiencing something new. And if you're having trouble finding it somewhere else, it must be unique. You can call it yearning, thirst, longing, but it would not be the right word. Because it needs to come from the heart of it's country. Therefore, here, in Romania, we call it "dor". And although it can not be translated, you can feel it by simply coming here, in the country where beauty is not something that people make, but something that people find untouched. "

No more "Land of choice"

Da, multi dintre noi privim cu dezamagire si dezaprobare felul in care guvernul alege constant interesul individual in defavoarea celui comun, lasandu-i pe cei mici si multi sa se manifeste oricat de efervescent, atata timp cat amploarea nimicului nu se transforma in ceva tangibil, precum ar fi posibile daune in buzunarul celor mari.

Si-au huiduit cativa la Iasi pe 24 ianuarie. Si-au zis ca Basescu-i hot. Asa, si? Nimicul ramane nimic pentru ca atunci cand putea sa fie ceva a ales sa voteze impotriva oricarei ratiuni. Absenteismul la vot mi s-ar fi parut, de departe, o alegere cu mult mai calculata, in conditiile in care candidatii propusi nu-ti inspira incredere intr-un viitor mai bun. Bineinteles ca nu este aplicabil la noi, pentru ca ar avea nevoie de o majoritate considerabila pentru a trage un semnal de alarma, asadar, o alta varianta ar fi alegerea celui mai mic rau. Noi am considerat altfel si-am ales acelasi rau, dand dovada de memorie scurta si conservatorism nejustificat. E adevarat, dezastrul actual nu se datoreaza numai ultimei guvernari. A fost nevoie de efortul mai multor capete "luminate", insa asta nu inseamna ca cei alesi nu pot imbunatati sau inrautati situatia. Orice alegere conteaza. Iar noi, impotriva firii, dupa ce tocmai ne-am dat cu capul de pragul de sus, mai dam o data, de acelasi prag, pentru a testa, parca, daca durerea-i aievea, sau poate de frica altor praguri. Ce-or fi zis unii: "Macar durerea asta noi o stim. Mai rau e cand nu stii ce te loveste." Si-au mai dat o data cu capul de prag, multumiti, in sinea lor, c-au evitat dureri pe care nu le cunosc sau poate le-au uitat.

Am vrut sa fac o scurta introducere, inainte de a trece la subiect, insa vorba devine lunga atunci cand incepi sa-ti versi of-ul. Intentionez, totusi, a-mi intoarce obrazul si a ma gandi la o campanie de promovare a acestei tari, in care binele se face doar accidental si intotdeauna are efecte de scurta durata. Desigur, daca aceasta campanie ar fi intr-atat de eficienta incat sa pacaleasca oameni crescuti pe meleaguri civilizate, n-ar mai pune piciorul aici si a doua oara, insa, chiar si-asa, ar fi magulitor pentru noi. Voi exploata deci, orice sansa de reusita. Pana la urma, inca mai avem, pe ici pe colo, ramasite ale unei Romanii cu potential.

Despre copaci

Si uite c-am crescut copacel. Si crengile se intind flamande spre cer si nu mai ajung. Poate nu asta-i cerul pe care-l cautam. Ma uit in dreapta. Si altii se intind. In stanga? La fel. Hmmm. Si in fata? In fata-s unii crestati frumos, ca niste bonsai. Nu prea se mai intind, dar oricum nu mai e nevoie. Ii admira toti din jur. La ce le mai trebuie un cer spre care nu au stiut niciodata de ce se intind?

Sa ma uit si in spate? N-are a strica. Ma-ntorc si vad o padure de copaci batrani. Cu ramuri mai lungi sau mai scurte, disciplinate sau haotice, ravasiti sau bonsai. Unii dintre ei inca se mai intind. Si chiar daca n-au ajuns pana sus, se bucura de briza dinspre rasarit, privind de deasupra spre marea de copaci tintuiti in pamant prin aceleasi radacini care le-au dat, candva, viata.

Terapie muzicala

E parte din noi. Pentru ca porneste din inima si o face sa bata intr-un ritm numai al ei. Si indiferent ce am face, muzica ne insoteste pretutindeni. Ea este cea care da glas sentimentelor, lucru pe care nicio alta arta nu-l poate egala. Versurile canta prin metafore, pictura prin pasteluri si culori, insa muzica nu trebuie descifrata. Creeaza o punte care nu necesita efortul gasirii unei explicatii. Ajunge la inima fara a ne putea maguli macar ca noi am fost cei care i-am permis sa patrunda. Si asta pentru ca inima poate intelege inaintea creierului.

Am tinut sa vorbesc despre muzica pentru ca, fara ea, toate celelalte arte ar avea de suferit. Avem nevoie de muzica. Scriitorul, medicul, inginerul, contabilul, omul de afaceri, pictorul, arhitectul, informaticianul, publicitarul, toti. Pentru ca muzica e un ulcior care nu se umple niciodata. Exact cum si noi suntem insetati mereu.

Cartea cu amintiri

Am intors ideile si pe-o parte si pe alta si cred ca cea mai potrivita metoda de promovare a facebook-ului ar fi o campanie online prin care sa se comunice faptul ca aceasta retea este o parte din tine, astfel incat sa nu poti renunta la ea doar pentru ca a aparut altceva mai evoluat din punct de vedere tehnologic. Se va sugera ideea de atasament fata de propriile amintiri, care, prin intermediul tehnologiei de care dispune aceasta platforma, pot fi updatate in fiecare moment, dupa bunul plac al utilizatorului. De ce am mers pe aceasta idee? Pentru ca amintirile sunt valoroase pentru fiecare dintre noi si chiar daca acest lucru ar fi posibil si prin intermediul altor retele, nu este important beneficiul, cat este comunicarea acestuia. Iar facebook-ul, fiind primul care comunica acest mesaj, va fi etichetat ca atare.

Iata si cateva variante de slogan : Facebook. Create a memory each day. sau Facebook. Each day is a memory. sau Facebook. Because friends and memories are forever.

Sloganul va aparea pe prima pagina a fiecarui cont si va avea trimitere catre un filmulet in care diverse persoane povestesc in ce fel le-a schimbat viata facebook-ul. (Persoane care intr-adevar vad utilitatea facebook-ului din spatele folosirii acestuia drept o metoda de a te combina sau de a-ti afisa ultimele poze facute langa teracota din sufragerie sau pe colacul WC-ului din nu stiu ce club :D)

Eu spun ca ar putea avea un impact. Ar schimba putin perspectiva lucrurilor. Poate ar reduce chiar pozele cu buze botoxate si tuguiate si bancnote lipite pe frunti. Nu ca as avea ceva impotriva lor, dar cu totii vrem, pana la urma, amintiri frumoase. :D