luni, 31 ianuarie 2011

No more "Land of choice" - part 2

In ciuda hibelor de care aceasta tara nu reuseste sa se descotoroseasca, exista si momente in care ne simtim mandri ca suntem romani. De cele mai multe ori aceste sentimente sunt alimentate de reusite ale unor conationali care au obtinut rezultate exceptionale in ceea ce fac sau au facut. Si e firesc sa fie asa, desi faptul ca acele persoane au atins un nivel de excelenta intr-un anumit domeniu n-are nimic de-a face cu intamplarea ca eisunt romani. Ar avea de-a face daca ar exista sprijin pentru ei din parte guvernului, dar nu e cazul nostru. Indiferent, insa, daca ne mandrim sau nu cu acesti oameni, nu cred ca existenta lor ar trebui sa constituie materie prima pentru o campanie de promovare a tarii. Si nu doar pentru ca nu e meritul Romaniei, ci pentru ca fiecare tara are oameni valorosi. Proportia de oameni merituosi ai unei tari poate influenta, intr-adevar, prosperitatea acesteia (daca nu ar pleca sa-si exercite cunostintele si deprinderile prin alte tari, nu ca i-as condamna), insa nu poate fi un factor decisiv in convingerea turistilor de a vizita plaiuri noi.

Ei bun, si-atunci Romania prin ce se diferentiaza de restul? In afara de saracie si indeletniciri in ale hotiei.

Un proverb romanesc spunea ca "ce-i frumos si lui Dumnezeu ii place". Pe aceasta idee am mers cand am scris textul de mai jos. Pe ea si pe acel element pe care il intalnim doar aici. Mai concret, ideea exploatata a fost aceea de frumusete neatinsa de mana omului si pe dorul omniprezent in folclorul nostru, acest sentiment caracteristic romanului intr-un mod aparte, de unde si imposibilitatea de a traduce intru tocmai acest cuvant. Faptul ca nu are corespondent in nicio alta limba face din acest sentiment un insemn al tarii, al patriei. Si, asa cum spuneam, cam de aici am pornit de-am scris cele ce urmeaza. Randurile vor fi citite cu o voce grava si nelipsita intonatie pe fundalul unui clip ce va infatisa munti, vai si oameni de pe plaiurile mioritice. Muzica aleasa :"Balada" lui Ciprian Porumbescu.

"If you don't know what you're feeling, it means that you're experiencing something new. And if you're having trouble finding it somewhere else, it must be unique. You can call it yearning, thirst, longing, but it would not be the right word. Because it needs to come from the heart of it's country. Therefore, here, in Romania, we call it "dor". And although it can not be translated, you can feel it by simply coming here, in the country where beauty is not something that people make, but something that people find untouched. "

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu