L-am revazut azi si e la fel de actual acum ca si atunci cand a aparut, adica in '98, sau cand l-am vazut eu prima oara, adica prin 2005 . Un film care te pune pe ganduri prin punctele sensibile pe care le atinge, dar care te cucereste prin credibilitatea scenariului si a jocului actorilor.
O realitate pe care fie o acceptam, fie ne prefacem ca nu o vedem. Despre asta vorbeste filmul. Mai exact, este exploatat viciul omului de a pune sub microscop viata semenilor sai, precum si facilitatea cu care se renunta la o poveste, pana nu de mult savuroasa, pentru simplul fapt ca nu se mai afla in lumina reflectoarelor. Aceasta observatie asupra comportamentului uman a reusit sa aduca bani frumosi producatorilor de show-uri tv si nu numai. Asa a aparut Big Brother si tot asa au aparut tabloidele. Exemple mai sunt. Interesant, insa, este pana unde se poate ajunge din dorinta de a hrani curiozitatea umana si buzunarul, la fel de uman. O varianta de raspuns ne ofera "The Truman Show". Extrema sau nu, ramane de vazut. De Oscar sau nu, nici nu conteaza. E un film care merita vizionat pentru subiectul pe care-l abordeaza si pentru iscusinta cu care reuseste sa puna in valoare absurditatea unui scenariu vecin cu realitatea. Singurul neajuns este tristetea constientizarii propriei libertati, nu cu mult diferita de cea a personajului principal.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu