Nestapanind nimic si-avand totusi intregul,
nefericiti suntem si muti in nestatornicie.
Cuvintele nu-s ale noastre si nici macar regretul,
caci suntem treji pentru-a simti si-a nu-ntelege nici o mie
din milioanele de mii de ganduri ce ne rapesc pentr-o secunda
dintr-un real incremenit in vesnica-i rutina.
Si totusi, fara ca lumina sa patrunda,
chiar nestiind ca ce vedem e-ntr-adevar lumina,
simtim ca frumusetea e aievea si-a noastra nu-i, ci-i pentru noi.
Doar astfel sti-vom fericirea spre care alergam adesea-n doi.
milioanele de mii de ganduri ce ne rapesc pentr-o secunda
RăspundețiȘtergerecred si eu asta